În suflet frig și întuneric...
El plânge;așteptând să vină,
Speranța dintr-un vid feeric.
Se-ntreabă ce-i melancolia,
De ce e-nvins?
Ce-i agonia?
Și de ce toate l-au cuprins.
E doar lipsit de avuție,
E însetat de glorie,
Dar are tot ,iar el nu știe
Că dragostea e glorie...
El are tot dar el nu știe,
Are iubirea cea mai vie,
Esența primordială
Și fericirea substanțială.
El caută în continuare ,
Oare apreciază ce are?
E trist și fără de speranță
Dorindu-și doar o altă viață
Dar omule,cunoști tu oare
Că viața-i scurtă,trecătoare?
Te pierzi ca orbul în mulțime
Clădindu-ți vise în ruine...
Trezește-te și înțelege
Că banii n-aduc nemurirea,
Nemuritor ești și nu rece,
Când poți să simți ce e iubirea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu